Salata verde şi beneficiile asupra organismului

Pe cât este de gustoasă, pe atât este de sănătoasă salata verde. De cum vine primăvara şi până spre sfârşitul verii, oamenii răsădesc în grădină salata verde. Aceasta şi pentru că este ingredientul principal în salate, ornamente culinare şi nu numai. Salata constituie un aliment de împrospătare, de revigorare şi de curăţire a organismului.  Este cunoscut efectul ei de stimulent al poftei de mâncare.

Salata verde poate fi consumată ca atare sau poate fi pregătită sub formă de supe sau ciorbe, prin adăugarea unor ingrediente.

Salata verde este unul dintre foarte puţinele alimente naturale cu gust amărui din bucătăria tradiţională românească. Substanţele cu gust uşor amărui din frunzele salatei au proprietăţi cu totul miraculoase, mai ales atunci când sunt consumate în cantităţi mari. Ele stimulează şi drenează ficatul, intensifică tranzitul intestinal, înlătură atonia (lenea) organelor interne, curăţă vasele de sânge şi reglează activitatea anumitor glande endocrine.

Sărurile de iod previn şi combat reumatismul

În componenţa salatei se regăsesc numeroase săruri minerale, precum cele de iod, magneziu, fosfor, cupru, arsenic şi zinc. Sărurile de iod au rolul de a preveni şi combate reumatismul, îmbătrânirea precoce a ţesuturilor, a hipercolesterolemiei, iar pe copii îi ajută la creştere.

Salata verde- „focar“ de vitamine

În salata verde se regăsesc foarte multe vitamine, precum: A, B, C, D şi E. Existenţa sărurilor minerale benefice şi a principalelor vitamine dau organismului rezistenţa la infecţii şi virusuri şi elementele necesare funcţionării normale a organismului. Salata mai conţine multă clorofilă, ce are rol antianemic, aminoacizi şi mucilagii în cantitate mare cu rol deosebit de important în normalizarea digestiei şi a tranzitului intestinal, fiind un real ajutor, sub formă de laxativ, pentru cei ce suferă de constipaţie.

Câteva sfaturi pentru efectul garantat al salatei :

• se consumă minim 150 grame salată, pe stomacul gol, înainte de fiecare masă;

• salata trebuie asezonată numai cu ingrediente naturale: ulei de floarea-soarelui sau de măsline presat la rece, oţet natural de mere sau suc de lămâie proaspăt stors, sare grunjoasă. Ideal este să consumăm salata la maximum un sfert de oră de la preparare, pentru că altfel principiile sale active se deteriorează;

• asocierea cu alte alimente - într-o cură de primăvară nu trebuie să se consume în paralel alimente care să ne împovăreze organismul cu toxine, cum ar fi carnea, prăjelile, produsele de patiserie ori cu aditivi sintetici;

• în cazul obezităţii se consumă salata verde atât înainte de masă, cât şi în timpul ei, cu alte feluri de mâncare. Dacă veţi reuşi să consumaţi 500 grame de salată pe zi, veţi constata după o săptămână o scădere sensibilă în greutate. Aceasta întrucât se accelerează procesele de eliminare, se reduce volumul de hrană bogată în calorii şi, nu în ultimul rând, se reglează spontan apetitul. (info culese de pe internet si cartulici)

Sănătate de primăvară

A venit primăvara şi odată cu aceasta „sănătatea verde“ ne face cu ochiul. Trebuie să ne bucurăm din plin de acest anotimp, dar în special de „roadele“ proaspete. A venit momentul să ne împrospătăm organismul. Acest anotimp al renaşterii ne oferă cele mai gustoase salate, cele mai delicioase legume…

Păpădia- numeroase utilizări pentru tratarea bolilor 

Păpădia se numără printre plantele pe care ar trebui să le tratăm cu o mai mare importanţă. Cu toate că este clasificată de mulţi ca fiind o simplă buruiană, păpădia are foarte multe utilizări şi poate ar trebui să vă gândiţi de două ori înainte să o aruncaţi. Această plantă este o sursă importantă de potasiu, sodiu, calciu, fosfor şi fier. Frunzele conţin o cantitate mai mare de vitamina A decât morcovii, de asemenea vitaminele B, C şi D. Păpădia are efect de diuretic natural, iar când este corect procesată este cel mai bun laxativ. De asemenea, poate fi folosită cu succes în tratarea diverselor boli ale ficatului. Această plantă este utilizată şi în cazurile de anemie şi hepatita şi poate ajuta la scăderea tensiunii arteriale. Păpădia poate, de asemenea, atenua durerile reumatismale şi artrita.

Păpădia- un „verde“ necesar în salatele de primăvară

Dacă în grădina dumneavoastră aveţi foarte multe păpădii, nu omiteţi să le folosiţi ori de câte ori vă pregătiţi o salată. Aveţi grijă, însă, să culegeţi frunzele dimineaţa devreme, înainte ca floarea să se deschidă. Aceasta pentru că după înflorire, frunzele pot fi foarte amare.

Iată cum se prepară salata:

- se spală cât mai multe frunze verzi de păpădie, se adaugă salată verde, ceapă, oţet de mere, miere şi ulei de măsline.

Cura cu ceai de păpădie

Ceaiul de păpădie este un foarte bun remediu pentru persoanele care sunt predispuse să formeze pietre la vezica biliară. Ceaiul se prepară din frunze şi rădăcini uscate şi tăiate foarte mărunt. Într-o ceaşcă de apă (200 ml) se pun două linguriţe din acest amestec şi se lasă să clocotească de 4-5 ori. Se acoperă vasul şi ceaiul trebuie să se limpezească timp de 15 minute.

Se consumă două căni de ceai zilnic, dimineaţa şi seara. Fiind un foarte bun diuretic, păpădia combate retenţia fluidelor şi are efecte excelente în cistită, nefrită şi hepatite. De asemenea, ceaiul din rădăcina plantei previne anemia şi tensiunea oscilantă. Frunzele tinere de păpădie conţin mult bor şi ocupă locul doi, după varză, în ierarhia vegetalelor care conservă ţesutul osos, prevenind osteoporoza.

Păpădia şi pietrele la rinichi

Cercetările efectuate în timp au arătat că păpădia are efect curativ şi în cazul pietrelor la rinichi. Calculii renali care îi înspăimântă pe bolnavi din cauza durerilor declanşate pot fi calmate prin infuzia de păpădie. În cazul unor calculi renali de mici dimensiuni, la recomandarea specialiştilor, fitoterapeuţi şi medici, se bea ceai de păpădie, zilnic, până le eliminarea pietrei.

Păpădia- o sursă de lecitină

Nu în ultimul rând, păpădia constituie o sursă valoroasă de lecitină. Combinată cu urzici, grâu încolţit, nuci măcinate, seminţe de in, mac, sub forma unei supe, păpădia este benefică pentru creier în boala Alzheimer. (informatii culese de pe internet si din cartulici)

Ca de Bobotează

Boboteaza se înscrie în rândul sărbătorilor de iarnă care este marcată aşa cum se cuvine de fiecare creştin în parte şi, după cum spune o vorbă, câte locuri, atâtea obiceiuri.
Pe la noi, prin Vrancea noastră, se păstrează o parte din turtele (scutecele Domnului) coapte înainte de Ignat. Acestea vor fi îndulcite, „împăiate“ cu nucă pentru Ajunul Bobotezei, când se împart vecinilos, neamurilor, cunoscuţilor...
De Bobotează, la fiecare biserică creştină se pune în scenă un adevărat ritual. Butoaie, cazane sunt umplute cu apă care, în urma unei slujbe se transformă în agheasmă. Creştinii iau parte la întregul ritual, pentru ca mai apoi să se „bată“ pentru a-şi umple sticlele cu apă sfinţită.
Sunt, însă, în Vrancea noastră şi alte obiceiuri frumoase de Bobotează... spre exemplu, la Măicăneşti...

Datini specifice sărbătorilor de iarnă

Tocmai s-au încheiat cele mai frumoase sărbători de peste an: ale Crăciunului şi ale Anului Nou. Nici nu exista, cred, un prilej mai bun pentru a începe treaba serios pe acest blog. 

Sărbătorile de iarnă păstrează, încă, o bună parte din spiritualitatea românească, reuşesc să conserve tradiţii, datini ce ne definesc…

Sărbătorile de iarnă înseamnă totodată linişte, regăsire sufletească, împăcare cu sine, dar şi cu cei din jur…

Ca de Crăciun…

Crăciunul sau Naşterea Domnului reprezintă un moment cu o mare încărcătură religioasă şi spirituală pentru toţi creştinii… Naşterea Domnului reprezintă speranţa la Mântuire, deschide poarta creştinilor către însăşi Mântuirea.

Creştinii au marcat în timp cum au putut mai bine aceste sărbători. Pe lângă post şi rugăciune, au apărut de-a lungul timpului şi mai multe activităţi care, dacă la început i-au implicat mai mult pe adulţi, acum protagoniştii sunt aproape numai copiii.

De Ajunul Crăciunului…

pe lângă dorinţa arzătoare de a primi cât mai repede cadoul de la Moş Crăciun, copiii se trezesc dis-de-dimineaţă şi cutreieră satul cu „Moş Ajun“ sau „Bună dimineaţa“, după cum i se mai spune acestui obicei. «Bună dimineaţa la Moş Ajun Şi mâine cu bine la Moş Crăciun….». Înainte copiii erau răsplătiţi cu nuci, mere, încă, cum vremurile s-au schimbat, cei mici primesc în schimb bănuţi.

Scutecele Domnului sau turtele…

- gospodinele le pregătesc din făină, apă şi sare înainte de Ignat (20 decembrie) întrucât se spune că dacă se coc după această dată, se pătează scutecele Domnului cu sângele porcului sacrificat… Turtele se împart în ultima zi de post, în Ajunul Crăciunului, dar nu înainte de a fi înmuiate în suc de portocale, iar între turte se pune câte un strat de nucă rasă, cu zahăr şi coajă rasă de portocale şi lămâie J Se spune că în ultima zi de post ar trebui să se consume doar aceste turte…

E vremea colindelor…

Pentru colindat, în vremurile nu demult apuse, copiii se pregăteau mult timp. Alegeau cele mai frumoase colinde, le repetau, acum, însă tot mai puţini sunt copiii care mai merg la colindat… Cu câţiva ani în urmă, eu şi fratele meu aveam un adevărat ritual înainte de colindat. Cum ne pregăteam noi repertoriul, cum făceam planul de „atac“ pentru colindat… Parcă şi colindele sunau mai frumos. Anul acesta trei cete de colindători mi-au venit la poartă şi toate trei m-au colindat cu „Domn, Domn să-nălţăm“…

Ca de Anul Nou…

Pentru pluguşor, copiii obişnuiau să-şi facă cele mai interesante măşti, unele mai hidoase decât altele, dar toate pline de originalitate. Babă, moş, mireasă, ţigancă, miliţian, urs sau capră. Ce mai conta când distracţia era cuvântul de ordine ?! Zile întregi ne străduiam să lucrăm cu propriile mânuţe costumele pe care urma să le purtăm cu pluguşorul. Acum ce costume ? Ce măşti ? Îţi tragi un ciorap pe faţă şi… cam atât… asta dacă ai chef să ieşi din casă în noaptea de Revelion.

Aş vrea să aud din nou un pluguşor frumos, care să-mi spună de „semnele bune ce le dă noul an“… şi nu „mătuşică, mătuşică, ai o fată frumuşică bla bla bla …“ cam asta suna la fereastra mea…

În fine …

În noaptea de Anul Nou la ţară gospodinele obişnuiesc să pună sare în 12 capace de la o ceapă, cele 12 capace reprezentând lunile anului. Se lasă până dimineaţa, iar dacă sarea s-a topit, lunile respective vor fi ploioase. De regulă, chiar se adevereau, dar anul acesta nici părinţii mei n-au mai ţinut tradiţia…

În prima zi din an, copiii merg cu semănatul şi cu sorcova. Asta numai dacă părinţii n-au uitat de obiceiul acesta. Fie că spun un simplu „la anul şi la mulţi ani“ şi îţi umplu casa cu grâu sau orez, fie că îţi trag o „sorcova vesela“, cei mici ar trebui să fie răsplătiţi cu fructe, nuci şi nu cu bani pentru că din bătrâni se spune că nu este bine să dai bani din prima zi a anului pentru că nu-ţi va merge bine…

 

     

Lepşa- destinaţia ideală pentru o scurtă vacanţă

Frumuseţi naturale inestimabile. Linişte. Regăsire sufletească. Aceştia sunt doar câţiva dintre termenii cu care ar putea fi descrisă localitatea de munte Lepşa. Fie că mergi dinspre Focşani spre Greşu, fie că te întorci din Târgul Secuiesc, nu poţi rămâne indiferent la peisajul de neuitat pe care îl pune la „dispoziţie“ trecătorilor localitatea Lepşa.

Lepşa face parte dintr-o frumoasă comună de munte din judeţul nostru- Tulnici. Aici nu doar Dumnezeu a binevoit să ofere peisaje incredibile, ci şi oamenii au jucat un rol impresionant, acela de a contribui la menţinerea într-o stare perfectă a minunilor naturii, promovarea turismului pe toate filierele, dar şi conservarea tradiţiilor, obiceiurilor şi datinilor ce ne caracterizează ca şi membri ai acestei mari comunităţi.

Lepşa – o zonă turistică tradiţională

Pentru o minivacanţă, o ieşire cu prietenii sau petrecerea concediului, Lepşa este destinaţia ideală. Aici este locul în care tradiţionalul, clasicul se îmbină perfect cu elementele moderne… case vechi, cu acoperiş din şindrilă, la doi paşi vile imense, foarte moderne… munţi care în măreţia lor fac cu ochiul tuturor trecătorilor… ape limpezi al căror murmur îţi face o „sete“ nebună de aventură… Încă nu v-am convins ?  Probabil am uitat de aerul extrem de curat care vă va face să vă simţiţi mult mai sănătoşi şi care, cu siguranţă, vă va influenţa starea de spirit.

Numeroase obiective turistice la dispoziţia celor dornici de aventură

Cu toate că suntem convinşi că peisajele mirifice nu vă vor lăsa să vă plictisiţi nicio secundă, ţinem să vă aducem la cunoştinţă şi unele obiective turistice pe care, dacă ajungeţi în zonă, este foarte important să le vizitaţi. Venind dinspre Târgul Secuiesc veţi fi fermecaţi de o pădure de pin silvestru trecută, de altfel, în rândul rezervaţiilor naturale cu care ţara noastră se mândreşte. La o distanţă destul de mică se află Tabăra Gălăciuc care în ultimii ani a fost inclusă în mai multe proiecte de reabilitare astfel încât acum poate primi şi mai mulţi turişti, dar oferă şi condiţii de cazare şi servicii de o mai bună calitate. Lăsând în urmă tabăra de elevi şi ţinând drumul drept, veţi trece pe sub tunelul de la Mocearu de unde nu mai mergeţi mult şi veţi da peste Cascada Putnei- un „produs“ nemaipomenit al naturii. Se spune că această cascadă are o cădere de apă de peste 13 metri. Cuvintele nu sunt suficiente pentru a descrie peisajul pe care îl oferă acest obiectiv. Luându-vă „rămas bun“ un asemenea tablou, aţi putea spune că nimic nu v-ar mai putea uimi în zonă. Ei bine, la o distanţă destul de mică veţi intra pe Valea Tişiţei cu renumitele Chei ale Tişiţei care prezintă aspectul unui canion. Dacă vă aventuraţi pe Chei, aveţi foarte mare grijă întrucât sunt şi zone extrem de periculoase cu „ziduri“ aproape verticale. Câteva dintre punctele de atracţie ale Cheilor sunt Peretele Porcului, Altarul Tişiţei, Râpa Caprei. Abia la ieşirea din acest defileu, veţi intra în satul Lepşa. Aici însă surprizele continuă. Pe Valea Lepşei veţi avea ocazia să vă purificaţi sufleteşte şi să vă rugaţi în linişte la Schitul Lepşa, despre care se spune că ar fi fost ridicat de către localnici în jurul anului 1789…o construcţie impresionantă în care vă veţi purifica sufletul. Tot pe raza localităţii Lepşa este amenajată o păstrăvărie, aflată în administrarea Direcţiei Silvice. Păstrăvăria a fost  înfiinţată în anul 1955 şi are în prezent o capacitate de 10 tone de păstrăvi...  o locaţie numai bună pentru pescuitul sportiv.

La toate aceste frumuseţi care constituie, de fapt, adevărata zestre a românilor, se adaugă şi ospitalitatea, onestitatea, sufletele calde care constituie punctele forte de pe cărţile de vizită ale localnicilor din această zonă. Dacă vă decideţi să faceţi o escapadă la munte, cazarea nu trebuie să reprezinte nicidecum o grijă. Numeroase pensiuni şi vile, în care veţi beneficia de condiţii de cazare şi servicii de înaltă calitate, vă stau la dispoziţie.