Tocmai s-au încheiat cele mai frumoase sărbători de peste an: ale Crăciunului şi ale Anului Nou. Nici nu exista, cred, un prilej mai bun pentru a începe treaba serios pe acest blog.
Sărbătorile de iarnă păstrează, încă, o bună parte din spiritualitatea românească, reuşesc să conserve tradiţii, datini ce ne definesc…
Sărbătorile de iarnă înseamnă totodată linişte, regăsire sufletească, împăcare cu sine, dar şi cu cei din jur…
Ca de Crăciun…
Crăciunul sau Naşterea Domnului reprezintă un moment cu o mare încărcătură religioasă şi spirituală pentru toţi creştinii… Naşterea Domnului reprezintă speranţa la Mântuire, deschide poarta creştinilor către însăşi Mântuirea.
Creştinii au marcat în timp cum au putut mai bine aceste sărbători. Pe lângă post şi rugăciune, au apărut de-a lungul timpului şi mai multe activităţi care, dacă la început i-au implicat mai mult pe adulţi, acum protagoniştii sunt aproape numai copiii.
De Ajunul Crăciunului…
pe lângă dorinţa arzătoare de a primi cât mai repede cadoul de la Moş Crăciun, copiii se trezesc dis-de-dimineaţă şi cutreieră satul cu „Moş Ajun“ sau „Bună dimineaţa“, după cum i se mai spune acestui obicei. «Bună dimineaţa la Moş Ajun Şi mâine cu bine la Moş Crăciun….». Înainte copiii erau răsplătiţi cu nuci, mere, încă, cum vremurile s-au schimbat, cei mici primesc în schimb bănuţi.
Scutecele Domnului sau turtele…
- gospodinele le pregătesc din făină, apă şi sare înainte de Ignat (20 decembrie) întrucât se spune că dacă se coc după această dată, se pătează scutecele Domnului cu sângele porcului sacrificat… Turtele se împart în ultima zi de post, în Ajunul Crăciunului, dar nu înainte de a fi înmuiate în suc de portocale, iar între turte se pune câte un strat de nucă rasă, cu zahăr şi coajă rasă de portocale şi lămâie J Se spune că în ultima zi de post ar trebui să se consume doar aceste turte…
E vremea colindelor…
Pentru colindat, în vremurile nu demult apuse, copiii se pregăteau mult timp. Alegeau cele mai frumoase colinde, le repetau, acum, însă tot mai puţini sunt copiii care mai merg la colindat… Cu câţiva ani în urmă, eu şi fratele meu aveam un adevărat ritual înainte de colindat. Cum ne pregăteam noi repertoriul, cum făceam planul de „atac“ pentru colindat… Parcă şi colindele sunau mai frumos. Anul acesta trei cete de colindători mi-au venit la poartă şi toate trei m-au colindat cu „Domn, Domn să-nălţăm“…
Ca de Anul Nou…
Pentru pluguşor, copiii obişnuiau să-şi facă cele mai interesante măşti, unele mai hidoase decât altele, dar toate pline de originalitate. Babă, moş, mireasă, ţigancă, miliţian, urs sau capră. Ce mai conta când distracţia era cuvântul de ordine ?! Zile întregi ne străduiam să lucrăm cu propriile mânuţe costumele pe care urma să le purtăm cu pluguşorul. Acum ce costume ? Ce măşti ? Îţi tragi un ciorap pe faţă şi… cam atât… asta dacă ai chef să ieşi din casă în noaptea de Revelion.
Aş vrea să aud din nou un pluguşor frumos, care să-mi spună de „semnele bune ce le dă noul an“… şi nu „mătuşică, mătuşică, ai o fată frumuşică bla bla bla …“ cam asta suna la fereastra mea…
În fine …
În noaptea de Anul Nou la ţară gospodinele obişnuiesc să pună sare în 12 capace de la o ceapă, cele 12 capace reprezentând lunile anului. Se lasă până dimineaţa, iar dacă sarea s-a topit, lunile respective vor fi ploioase. De regulă, chiar se adevereau, dar anul acesta nici părinţii mei n-au mai ţinut tradiţia…
În prima zi din an, copiii merg cu semănatul şi cu sorcova. Asta numai dacă părinţii n-au uitat de obiceiul acesta. Fie că spun un simplu „la anul şi la mulţi ani“ şi îţi umplu casa cu grâu sau orez, fie că îţi trag o „sorcova vesela“, cei mici ar trebui să fie răsplătiţi cu fructe, nuci şi nu cu bani pentru că din bătrâni se spune că nu este bine să dai bani din prima zi a anului pentru că nu-ţi va merge bine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu